De aceea, valoarea unui conducător stă doar în a-şi alege cei mai buni oameni pe domeniile lor de activitate. Dacă a reuşit acest lucru, tot ce are liderul de făcut este să se ducă acasă, să se întindă pe canapea, să admire tablourile care-l reprezintă şi, mai ales, să tacă.
Dacă nu reuşeşte acest minim exerciţiu de conducere, fiecare părere pe care o emite la subiect fisurează autoritatea şi munca specialistului pe care l-a angajat, deci îi minează propria afacere.
Datul cu părerea şi ridicarea ei la rangul de axiomă sunt atribute specifice ignoranţei. Doar înţelepţii tac cînd şi cum trebuie, adică des şi apăsat. A alege să gândeşti în loc să vorbeşti este un lucru greu, întrucât toţi avem o deosebit de bună părere despre noi înşine. Nu am văzut mulţi oameni care să spună: “Îmi pare rău, dar nu pot să răspund la această întrebare, pentru că nu mă pricep”. De obicei, respectivul se încordează mental o secundă sau două, face un rapid tur de forţă prin ce a auzit el pe subiect de-a lungul vieţii, îşi însuşeşte nişte opinii şi le dăruieşte cu multă uşurinţă posterităţii.
Cel mai greu e să taci cînd toată ascensiunea ta s-a bazat pe vorbărie, pe cuvinte multe şi goale. Poţi să vorbeşti la nesfîrşit despre soldaţi, generali, căpitani, disciplină şi strategie, cînd tot ce-ai condus la viaţa ta purta talangă? Poţi să dai lecţii de management economic cînd unica ta metodă de a face avere a fost să cumperi ieftin şi să vinzi scump? Poţi să aşezi o echipă în teren şi să-i dictezi o strategie cînd singurul secret pe care îl deţii este cel al iaurtului? Poţi, dar nu vei obţine decît o construcţie din cărămizi de brînză.
Când angajezi un faianţar, îi cumperi materiale de construcţie, îi spui cum vrei să arate baia şi-l laşi să-şi facă treaba, la care oricum e mai priceput decît tine. E valabil pentru toate domeniile de activitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu