Eurovisionul se apropie asa ca sunt hotarata sa plec la Craiova sa vad spectacolul.
Imi place mult acest concurs si cum nu prea am ce face in aceasta perioada de ce sa nu ma duc sa il vad live?
Acum sa vad cum fac cu cazarea, daca ar fi fost in Bucuresti totul ar fi fost mult mai simplu. Cu siguranta as fi ales ceva in regim hotelier Bucuresti si as fi rezolvat imediat problema, dar cum e la Craiova... hmmm...
Imi place mult de Tudor Turcu care va participa si el anul acesta din nou la Eurovision. Are o voce minunata si este cu siguranta pregatit sa reprezinte Romania la Viena, acolo unde va avea loc marea finala, desi concurenta este una acerba pentru ca si nume mari precum Luminita Anghel sau Aurelian Temisan s-au decis sa faca show in acest an si cu siguranta au melodii foarte bune.
FETZE
M-am trezit deosebit de bine dispus … mai rar se intampla sa fiu atat de zambaretz dimineatza .. m-am uitat in oglinda, mi-am intins oasele lasand sa pocneasca si ultima coasta in fata oglinzii..
- Hmm.. parca nu mai am cearcane si mi-a crescut mai putin barba decat de obicei… se vede ca nu am lucrat de noapte. mi-am zis… zambind.
Am iesit in balcon sa ud florile si trifoiul.. sa salut ziua cerul si lumina…
Soarele zambea cu coltzi.. dar zambea :) urma o zi deosebita! o respiram deja.
Nu aveam cum sa nu aud si sa vad familia de romi din curtea de vis-a-vis care se certa evident si in dimineata asta, iar din curtea vecina se mai auzeau printre urlete cate o sticla sparta sau cat o cratitza izbita de peretzi… ! e ca o melodie ce are ca refren o carmangerie plina ochi de carne iar la intrare o gramada de cruci altare si alte chestii sfinte bune de suduit !
Copiii amandoi urcatzi pe baraca din spatele curtzii, intinsi pe burta si chicotind… (emblematic tablou de Bucuresti).
Nu au reusit sa-mi alunge Zambetul si buna dispozitie…
Am intrat si am dat drumul la dus … ma gandeam la cat de diferite sunt mentalitatile oamenilor ! cat de mult conteaza factorii din jurul nostru in formarea caracterelor… ma gandeam la copiii de pe baraca si la cum o sa fie ei peste 10 ani…
M-am pregatit si am pornit grabit spre metrou. La gura metroului asezat pe un carton acoperit de nailon statea un “Cersetor” cu picioarele indoite in interiorul cracilor unor pantaloni largi.. era un “fake” mai mult decat vizibil.. isi tzinea si ochii datzi peste cap de parca soarta ar fi jucat ruleta ruseasca cu butucul plin si doar un glontz lipsa. Care e sansa sa fi si olog de ambele picioare si orb si sa mai ai si mana bushita … pentru ca si-o tzinea intr-o pozitie imposibila…
- ce imbecil.. mi-a soptit cici !
- ia-l la rost .. ia-l la rost ! tzopaia (Cici e prietenul meu imaginar)
Am trecut indiferent .. cu castile in urechi coborand scarile prin curentul subteran..
Urcat in metrou am gasit un loc liber si m-am asezat punandu-mi geanta cu laptopul intre picioare..
In fata mea stateau 4 barbati de patru categorii diferite …
Primul dintre ei un barbat robust la vreo 50 de ani chel cu mainile muncite .. dar ingrijit.. curat si cu haine decente.. Parea un om trecut prin viata ! Ca meserie as fi ghicit .. strungar sau maistru mecanic !
Al doilea l-am inspectat de jos in sus.. bocanci maro din piele.. blugi vechi mai scurtzi cu o palma decat ar fi trebuit .. sosete verzi. Isi tinea picioarele ca fetitele cand se rusineaza .. genunchii si varfurile picioarelor unite .. in brate o geanta neagra pe care acum tinea coatele si un ziar desfacut in maini ! camasa albastra cu o cravata in 3 culori, un sacou cu iz ceausist si ochelari cu lentile groase.. meserie ? … era greu : profesor de educatie tehnologica.. electronist pe la vreo firma micuta .. sau poate angajat la vreo sectie de aprovizionare ..
Al treilea citea la randul lui un ziar !Sa fi avut vreo 27 de ani…si era exact opusul celui de-al doilea ! Ochelari finuti Costum nou Cravata neagra cu dungi albastre, camasa albastra, pantofi lac, agrafa cu hvb .. evident lucra in hvb.. banking sau asigurari.
Al patrulea un tip tanar imbracat sport cu nike in picioare iar restul tzoalelor in majoritate kenvelo.. student probabil .. castile in urechi .. tinea mp3-ul in mana si schimba piesele obsesiv (sau poate juca vre-un tetris mai lent)
In tot acest timp cat am studiat personajele de vis-a-vis .. destul de aproape un betziv intreba lumea obsesiv daca stie unde e autogara Rahova.. avea 2 saci de rafie si 2 sacose murdare, o mana bandajata si legata cu o sfoara de canepa iar rezemat de saci un batz lung .. probabil pt a cara sacii
Auzise raspunsul de 133 de ori dar el tot mai intreba si povestea lumii ca trebuie sa ia masina de la atlasib de acolo… si repeta intr-una aceleasi fraze si nume ..
- Ce face bautura din om… mi-am spus…
Am iesit de la metrou in semanatoarea .. nu-mi disparuse inca zambetul de pe fata !
Devenise invincibil…
Pe trotuar sprijiniti de gard stateau doi tineri indragostiti… liceeni probabil .. el brunet shik.. zambaretz .. cu ochii sclipitori.. ea blonda slabutza finutza si firava…
- Ce probleme au ei ? tot ce simt acum e fiorul acela… (mi-am spus)
La poarta.. la intrarea in Semanatoarea park un “gardian” .. bine facut .. dar cu burta ! tuns scurt militareste .. cu ochelari de soare “la moda” si cu o tzigara aprinsa in coltul gurii .. dadea indicatii pretioase soferilor care intrau.
Tot felul de oameni.. o zi in care am studiat oameni … fetze .. mi-am imaginat viata lor .. amanunte din existenta si conditia lor sociala… am cautat motivele si explicatiile celor studiate..
Oamenii sunt o specie deosebit de ciudata !
Dar fiecare om are .. daca stim sa cautam .. parti bune si parti rele…
Cert este ca poti citi extrem de mult .. de pe niste simple si banale .. Fetze
- Hmm.. parca nu mai am cearcane si mi-a crescut mai putin barba decat de obicei… se vede ca nu am lucrat de noapte. mi-am zis… zambind.
Am iesit in balcon sa ud florile si trifoiul.. sa salut ziua cerul si lumina…
Soarele zambea cu coltzi.. dar zambea :) urma o zi deosebita! o respiram deja.
Nu aveam cum sa nu aud si sa vad familia de romi din curtea de vis-a-vis care se certa evident si in dimineata asta, iar din curtea vecina se mai auzeau printre urlete cate o sticla sparta sau cat o cratitza izbita de peretzi… ! e ca o melodie ce are ca refren o carmangerie plina ochi de carne iar la intrare o gramada de cruci altare si alte chestii sfinte bune de suduit !
Copiii amandoi urcatzi pe baraca din spatele curtzii, intinsi pe burta si chicotind… (emblematic tablou de Bucuresti).
Nu au reusit sa-mi alunge Zambetul si buna dispozitie…
Am intrat si am dat drumul la dus … ma gandeam la cat de diferite sunt mentalitatile oamenilor ! cat de mult conteaza factorii din jurul nostru in formarea caracterelor… ma gandeam la copiii de pe baraca si la cum o sa fie ei peste 10 ani…
M-am pregatit si am pornit grabit spre metrou. La gura metroului asezat pe un carton acoperit de nailon statea un “Cersetor” cu picioarele indoite in interiorul cracilor unor pantaloni largi.. era un “fake” mai mult decat vizibil.. isi tzinea si ochii datzi peste cap de parca soarta ar fi jucat ruleta ruseasca cu butucul plin si doar un glontz lipsa. Care e sansa sa fi si olog de ambele picioare si orb si sa mai ai si mana bushita … pentru ca si-o tzinea intr-o pozitie imposibila…
- ce imbecil.. mi-a soptit cici !
- ia-l la rost .. ia-l la rost ! tzopaia (Cici e prietenul meu imaginar)
Am trecut indiferent .. cu castile in urechi coborand scarile prin curentul subteran..
Urcat in metrou am gasit un loc liber si m-am asezat punandu-mi geanta cu laptopul intre picioare..
In fata mea stateau 4 barbati de patru categorii diferite …
Primul dintre ei un barbat robust la vreo 50 de ani chel cu mainile muncite .. dar ingrijit.. curat si cu haine decente.. Parea un om trecut prin viata ! Ca meserie as fi ghicit .. strungar sau maistru mecanic !
Al doilea l-am inspectat de jos in sus.. bocanci maro din piele.. blugi vechi mai scurtzi cu o palma decat ar fi trebuit .. sosete verzi. Isi tinea picioarele ca fetitele cand se rusineaza .. genunchii si varfurile picioarelor unite .. in brate o geanta neagra pe care acum tinea coatele si un ziar desfacut in maini ! camasa albastra cu o cravata in 3 culori, un sacou cu iz ceausist si ochelari cu lentile groase.. meserie ? … era greu : profesor de educatie tehnologica.. electronist pe la vreo firma micuta .. sau poate angajat la vreo sectie de aprovizionare ..
Al treilea citea la randul lui un ziar !Sa fi avut vreo 27 de ani…si era exact opusul celui de-al doilea ! Ochelari finuti Costum nou Cravata neagra cu dungi albastre, camasa albastra, pantofi lac, agrafa cu hvb .. evident lucra in hvb.. banking sau asigurari.
Al patrulea un tip tanar imbracat sport cu nike in picioare iar restul tzoalelor in majoritate kenvelo.. student probabil .. castile in urechi .. tinea mp3-ul in mana si schimba piesele obsesiv (sau poate juca vre-un tetris mai lent)
In tot acest timp cat am studiat personajele de vis-a-vis .. destul de aproape un betziv intreba lumea obsesiv daca stie unde e autogara Rahova.. avea 2 saci de rafie si 2 sacose murdare, o mana bandajata si legata cu o sfoara de canepa iar rezemat de saci un batz lung .. probabil pt a cara sacii
Auzise raspunsul de 133 de ori dar el tot mai intreba si povestea lumii ca trebuie sa ia masina de la atlasib de acolo… si repeta intr-una aceleasi fraze si nume ..
- Ce face bautura din om… mi-am spus…
Am iesit de la metrou in semanatoarea .. nu-mi disparuse inca zambetul de pe fata !
Devenise invincibil…
Pe trotuar sprijiniti de gard stateau doi tineri indragostiti… liceeni probabil .. el brunet shik.. zambaretz .. cu ochii sclipitori.. ea blonda slabutza finutza si firava…
- Ce probleme au ei ? tot ce simt acum e fiorul acela… (mi-am spus)
La poarta.. la intrarea in Semanatoarea park un “gardian” .. bine facut .. dar cu burta ! tuns scurt militareste .. cu ochelari de soare “la moda” si cu o tzigara aprinsa in coltul gurii .. dadea indicatii pretioase soferilor care intrau.
Tot felul de oameni.. o zi in care am studiat oameni … fetze .. mi-am imaginat viata lor .. amanunte din existenta si conditia lor sociala… am cautat motivele si explicatiile celor studiate..
Oamenii sunt o specie deosebit de ciudata !
Dar fiecare om are .. daca stim sa cautam .. parti bune si parti rele…
Cert este ca poti citi extrem de mult .. de pe niste simple si banale .. Fetze
jocuri barbie
Pentru mine papusica Barbie a avut o insemnatate deosebita
atunci cand eram copila pentru ca am crescut cu ea si pentru ca atunci cand
esti mic, intregul tau univers se poate invarti in jurul unei jucarii.
Este asa de frumos ca acum eista pe net jocuri Barbie pentru
ca asa, fiecare fetita se poate bucura de prezenta papusii in viata ei. Cand
eram ica am avut o singura papusa Barbie pe care numai si numai eu stiu cat de
mult o iubeam si cum imi petreceam aproape tot timpul alaturi de ea. In cazul
in care ceva se strica, Vreo mana, vreun picior ieseau de la locul lor, plansul
era al meu pentru intreaga zi, pentru ca asa de mult iubeam papusica aia incat
as fi fost in stare sa fac orice pentru ea si cu siguranta n-as fi suportat sa
nu o mai am. Iata ca acum fetitele se pot juca linistite jocuri Barbie si
fiecare traieste momentele sale de bucurie alaturi de Barbie.
Papusa mea a reusit pana la urma sa supravietuiasaca anilor.
Eu m-am facut mare, iar ea sta acum in biblioteca pentru ca eu sa imi amintesc
de momentele atat de minunate ale copilariei.
PURGATORIU !
Din ciclul Vise de Insomniac :
Aveam ochii inchisi … ma priveam de sus …
Imaginea se invartea incet ca si cum ar fi vrut sa cuprinda fiecare umbra marunta. Imi priveam corpul cum sta alungit in mijlocul salii de marmura.. picioarele drepte si mainile intinse.
Degetele erau infipte in crapaturile dintre lespezi si pline de praf alb .. la una dintre unghii aparuse o rana din care se traduia din rasputeri un fir de sange sa pateze intreg tabloul imaculat. Buzele rosii trasau contrastul cu puritatea decorului.. erau crapate peste masura de parca se jucase cu ele un pui de pisica!
Aveam un siret dezlegat si una din sosete era cu dungi iar alta neagra… probabil ca… norocul promis de suprstitie nu-si avea rostul in ziua aceea !
In miscarea de rotatie puteam zari doar podeaua … alba … perfecta … neteda … rece .. impecabila !!! atat de rece incat puteam sa jur ca dedesubt e Iadul …
Am vazut brusc cum mi-am deschis ochii pentru o clipa … degetele mi sau adancit si mai mult intre blocurile imense de marmura .. incepusera sa-mi sangereze toate unghiile !! Nu imi doream sa fiu aici .. simteam tot ce simtea acel corp ..
desi stiam ca e al meu .. il simteam strain ! strain de acest loc .. strain de asteptare ! strain de neant !
simteam dorinta si zbuciumul unui suflet activ ce trecuse prin viata intr-un ritm ametitor.. daruind totul timpului etern ! daruind clipe intregi de notiuni.. si idei.. si ganduri.. si fapte.. si dragoste.. si ura.. si lacrimi.. si zambete..
Nu !
Pur si simplu nu pot fi aici …
Nu pot fi aici .. se auzeau soaptele cu ecou sssaaasssaaaiiitttt … Nu pot fi aiciiiii…
In aceasi miscare de rotatie in jurul meu au aparut fulgi de porumbel alb.. mai intai unul apoi doi apoi zece … sute …. mii !! Imi luasem privirea de la fata mea si de la buzele uscate si mi-am intors privirea in directia in care se auzeau batai de aripi .. nu puteam distinge nimic printre fulgi .. cadeau lin dar erau enorm de multi ! creau o zona infinita ! fara orizonturi .. fara margini .. fara crapaturi !
Am vazut porumbelul asezandu-se pe pieptul meu ! Instantaneu se transforma in apa si se imprastie pe o raza de cativa metrii.. stropii se oprira pe fiecare milimetru din corpul meu .. mi se umezisera buzele si pleoapele si obrajii … simteam cum incepe sa curga din nou viata prin mine !!
Brusc venise primavara … printre bucatile de marmura aparura mici firicele firave de iarba.. si papadii ! ma invarteam cu viteza putin mai mare… apoi veni vara .. firele de iarba se transformara in muschi .. proaspat si verde .. apoi se ingalbeni tot si veni toamna.. intreaga masa de fulgi se transforma in frunze galbene sau de un rosu aprins incomparabil… apoi se facu frig ! incepuse sa bata vantul .. din greu … simteam ca mi-e frig, ca mi-e foarte rece venise iarna ! sus deasupra mea cadeau deja fulgii de nea … dansau agale spre semenii lor ce fusesera sortiti sa traiasca mai putin .. Mi-am spus atunci ca fulgii au si ei dreptul sa astepte sa traverseze tot drumul acesta spre nevazut in ritm lent … sa purceada in acest purgatoriu cat se poate de inct .. poate vor deschide si ei ochii !!
Priveam inca de sus dar imaginea se vedea din ce in ce mai greu .. mai defocalizata.. mai vaga.. probabil era norul puritatii !! era intoarcerea …
A disparut tot acel alb .. m-am simtit si vazut iar in mine .. in spatele a 2 pleoape inchise parca … si protejat de lumile de afara !
M-am trezit !
Am deschis ochii … m-am privit in oglinda cea mare din dreapta patului.. aveam ochii umezi si unghiile infipte in saltea .. mi-am ciupit obrazul .. durea ! era bine
Pe geamul deschis se auzea un gangurit de porumbel.. apoi se mai auzira aripi …
In mintea mea se mai auzea ecoul ssaassaaiit … Nu Pot Fi Aici… nu pot fi aici ..
Aveam ochii inchisi … ma priveam de sus …
Imaginea se invartea incet ca si cum ar fi vrut sa cuprinda fiecare umbra marunta. Imi priveam corpul cum sta alungit in mijlocul salii de marmura.. picioarele drepte si mainile intinse.
Degetele erau infipte in crapaturile dintre lespezi si pline de praf alb .. la una dintre unghii aparuse o rana din care se traduia din rasputeri un fir de sange sa pateze intreg tabloul imaculat. Buzele rosii trasau contrastul cu puritatea decorului.. erau crapate peste masura de parca se jucase cu ele un pui de pisica!
Aveam un siret dezlegat si una din sosete era cu dungi iar alta neagra… probabil ca… norocul promis de suprstitie nu-si avea rostul in ziua aceea !
In miscarea de rotatie puteam zari doar podeaua … alba … perfecta … neteda … rece .. impecabila !!! atat de rece incat puteam sa jur ca dedesubt e Iadul …
Am vazut brusc cum mi-am deschis ochii pentru o clipa … degetele mi sau adancit si mai mult intre blocurile imense de marmura .. incepusera sa-mi sangereze toate unghiile !! Nu imi doream sa fiu aici .. simteam tot ce simtea acel corp ..
desi stiam ca e al meu .. il simteam strain ! strain de acest loc .. strain de asteptare ! strain de neant !
simteam dorinta si zbuciumul unui suflet activ ce trecuse prin viata intr-un ritm ametitor.. daruind totul timpului etern ! daruind clipe intregi de notiuni.. si idei.. si ganduri.. si fapte.. si dragoste.. si ura.. si lacrimi.. si zambete..
Nu !
Pur si simplu nu pot fi aici …
Nu pot fi aici .. se auzeau soaptele cu ecou sssaaasssaaaiiitttt … Nu pot fi aiciiiii…
In aceasi miscare de rotatie in jurul meu au aparut fulgi de porumbel alb.. mai intai unul apoi doi apoi zece … sute …. mii !! Imi luasem privirea de la fata mea si de la buzele uscate si mi-am intors privirea in directia in care se auzeau batai de aripi .. nu puteam distinge nimic printre fulgi .. cadeau lin dar erau enorm de multi ! creau o zona infinita ! fara orizonturi .. fara margini .. fara crapaturi !
Am vazut porumbelul asezandu-se pe pieptul meu ! Instantaneu se transforma in apa si se imprastie pe o raza de cativa metrii.. stropii se oprira pe fiecare milimetru din corpul meu .. mi se umezisera buzele si pleoapele si obrajii … simteam cum incepe sa curga din nou viata prin mine !!
Brusc venise primavara … printre bucatile de marmura aparura mici firicele firave de iarba.. si papadii ! ma invarteam cu viteza putin mai mare… apoi veni vara .. firele de iarba se transformara in muschi .. proaspat si verde .. apoi se ingalbeni tot si veni toamna.. intreaga masa de fulgi se transforma in frunze galbene sau de un rosu aprins incomparabil… apoi se facu frig ! incepuse sa bata vantul .. din greu … simteam ca mi-e frig, ca mi-e foarte rece venise iarna ! sus deasupra mea cadeau deja fulgii de nea … dansau agale spre semenii lor ce fusesera sortiti sa traiasca mai putin .. Mi-am spus atunci ca fulgii au si ei dreptul sa astepte sa traverseze tot drumul acesta spre nevazut in ritm lent … sa purceada in acest purgatoriu cat se poate de inct .. poate vor deschide si ei ochii !!
Priveam inca de sus dar imaginea se vedea din ce in ce mai greu .. mai defocalizata.. mai vaga.. probabil era norul puritatii !! era intoarcerea …
A disparut tot acel alb .. m-am simtit si vazut iar in mine .. in spatele a 2 pleoape inchise parca … si protejat de lumile de afara !
M-am trezit !
Am deschis ochii … m-am privit in oglinda cea mare din dreapta patului.. aveam ochii umezi si unghiile infipte in saltea .. mi-am ciupit obrazul .. durea ! era bine
Pe geamul deschis se auzea un gangurit de porumbel.. apoi se mai auzira aripi …
In mintea mea se mai auzea ecoul ssaassaaiit … Nu Pot Fi Aici… nu pot fi aici ..
romanesc..
tragerea la sorti pentru calificarea in cupele europene a prilejuit clasicele contre dintre cei care vor ca si rivalii sa se califice in europa si cei care nu vor..un conflict tipic romanesc!
cei care fac exces de patriotism, ii acuza pe ceilalti de lipsa de CIVILIZATIE, si spirit patriotic si chiar de logica sau inteligentza.. cum sa nu tii cu o echipa romaneasca, atunci cand vine vorba de cupele europene?
raspunsul vine privind in tarile CIVILIZATE. De la inventatorii fotbalului pana in Peninsula Iberica.. ideea de baza si frumuseatea in sport e RIVALITATEA.. tin cu o echipa, celelalte sunt rivale.. sa devii suporterul rivalilor in competitiile externe, dovedeste ca nu ai pe deplin in sange, spiritul sportiv.. si spun asta ca un pasionat de sport, mare pasionat de fotbal, NU FANATIC..
revenind la tarile civilizate.. fara poezie sau lalaieli.. concret.. credeti ca exista suporteri ai lui Manchester City, care tzin pumnii lui United in Liga Campionilor.. suporterii lui Inter care sa faca acelasi lucru pentru AC Milan.. Suporterii lui Atletico Madrid pentru Real… etc etc etc…? nu exista!
Da.. poate veniti cu argumentul ca “e in interesul nostru ca si adversarii sa adune puncte, facem coeficient.. bla bla..” poate se intelege asta la suporterii lui CFR Cluj sau Poli TImisoara, care spera sa se agatza de un “extra-loc” de cupa europeana.
sa fii suporter inseamna sa fii cu sufletul alaturi de o singura echipa..
sa privesti cu mintea, in mod logic si practic “fenomenul” , nu inseamna acelasi lucru!
P.S. doua exemple interesante apropo de asta: un turist roman in anglia, intr-un orashel mic, a asista la un meci al echipei locale de fotbal din liga a 5-a! printre altele, i=a intrebat pe suporteri.. “ok..dar din echipele mari, cu cine tineti.. manchester… arsenal..?” oamenii au raspuns mirati, cam pe aceeasi linie: “ce? pai de ce sa tzin eu cu alea? nu asta e echipa noastra, a orasului?”
si al doilea exemplu e o replica din ACADEMIA DE POLITIE. “Grasu” participa la un concurs televizat, si inainte sa intre pe platou, ia spus adversarului: “bafta, sper s castigi”… adversarul s-a uitat mirat iar “grasu” s-a explicat “tatal meu era pe jumatate roman”…
Suntem ca niste muraturi asortate atunci cand vine vorba despre fotbal.
cei care fac exces de patriotism, ii acuza pe ceilalti de lipsa de CIVILIZATIE, si spirit patriotic si chiar de logica sau inteligentza.. cum sa nu tii cu o echipa romaneasca, atunci cand vine vorba de cupele europene?
raspunsul vine privind in tarile CIVILIZATE. De la inventatorii fotbalului pana in Peninsula Iberica.. ideea de baza si frumuseatea in sport e RIVALITATEA.. tin cu o echipa, celelalte sunt rivale.. sa devii suporterul rivalilor in competitiile externe, dovedeste ca nu ai pe deplin in sange, spiritul sportiv.. si spun asta ca un pasionat de sport, mare pasionat de fotbal, NU FANATIC..
revenind la tarile civilizate.. fara poezie sau lalaieli.. concret.. credeti ca exista suporteri ai lui Manchester City, care tzin pumnii lui United in Liga Campionilor.. suporterii lui Inter care sa faca acelasi lucru pentru AC Milan.. Suporterii lui Atletico Madrid pentru Real… etc etc etc…? nu exista!
Da.. poate veniti cu argumentul ca “e in interesul nostru ca si adversarii sa adune puncte, facem coeficient.. bla bla..” poate se intelege asta la suporterii lui CFR Cluj sau Poli TImisoara, care spera sa se agatza de un “extra-loc” de cupa europeana.
sa fii suporter inseamna sa fii cu sufletul alaturi de o singura echipa..
sa privesti cu mintea, in mod logic si practic “fenomenul” , nu inseamna acelasi lucru!
P.S. doua exemple interesante apropo de asta: un turist roman in anglia, intr-un orashel mic, a asista la un meci al echipei locale de fotbal din liga a 5-a! printre altele, i=a intrebat pe suporteri.. “ok..dar din echipele mari, cu cine tineti.. manchester… arsenal..?” oamenii au raspuns mirati, cam pe aceeasi linie: “ce? pai de ce sa tzin eu cu alea? nu asta e echipa noastra, a orasului?”
si al doilea exemplu e o replica din ACADEMIA DE POLITIE. “Grasu” participa la un concurs televizat, si inainte sa intre pe platou, ia spus adversarului: “bafta, sper s castigi”… adversarul s-a uitat mirat iar “grasu” s-a explicat “tatal meu era pe jumatate roman”…
Suntem ca niste muraturi asortate atunci cand vine vorba despre fotbal.
AG:
Contrar opiniei majoritare, nepriceput nu este acela care nu ştie nimic, ci acela care le ştie pe toate. Practic, în ziua de azi nu ai cum să stăpîneşti mai mult de două, maximum trei domenii, fie că este vorba de afaceri imobiliare, cultura viţei de vie în regiunile deluroase, Logos şi Eros în Renaştere sau epilare definitiva. O viaţă de om nu ajunge pentru multipla şi deplina specializare. Vorba unui prieten, şi bogat, şi genial: “Eu nu pot să fac o rachetă, dar pot angaja cea mai bună echipă s-o facă”.
De aceea, valoarea unui conducător stă doar în a-şi alege cei mai buni oameni pe domeniile lor de activitate. Dacă a reuşit acest lucru, tot ce are liderul de făcut este să se ducă acasă, să se întindă pe canapea, să admire tablourile care-l reprezintă şi, mai ales, să tacă.
Dacă nu reuşeşte acest minim exerciţiu de conducere, fiecare părere pe care o emite la subiect fisurează autoritatea şi munca specialistului pe care l-a angajat, deci îi minează propria afacere.
Datul cu părerea şi ridicarea ei la rangul de axiomă sunt atribute specifice ignoranţei. Doar înţelepţii tac cînd şi cum trebuie, adică des şi apăsat. A alege să gândeşti în loc să vorbeşti este un lucru greu, întrucât toţi avem o deosebit de bună părere despre noi înşine. Nu am văzut mulţi oameni care să spună: “Îmi pare rău, dar nu pot să răspund la această întrebare, pentru că nu mă pricep”. De obicei, respectivul se încordează mental o secundă sau două, face un rapid tur de forţă prin ce a auzit el pe subiect de-a lungul vieţii, îşi însuşeşte nişte opinii şi le dăruieşte cu multă uşurinţă posterităţii.
Cel mai greu e să taci cînd toată ascensiunea ta s-a bazat pe vorbărie, pe cuvinte multe şi goale. Poţi să vorbeşti la nesfîrşit despre soldaţi, generali, căpitani, disciplină şi strategie, cînd tot ce-ai condus la viaţa ta purta talangă? Poţi să dai lecţii de management economic cînd unica ta metodă de a face avere a fost să cumperi ieftin şi să vinzi scump? Poţi să aşezi o echipă în teren şi să-i dictezi o strategie cînd singurul secret pe care îl deţii este cel al iaurtului? Poţi, dar nu vei obţine decît o construcţie din cărămizi de brînză.
Când angajezi un faianţar, îi cumperi materiale de construcţie, îi spui cum vrei să arate baia şi-l laşi să-şi facă treaba, la care oricum e mai priceput decît tine. E valabil pentru toate domeniile de activitate.
De aceea, valoarea unui conducător stă doar în a-şi alege cei mai buni oameni pe domeniile lor de activitate. Dacă a reuşit acest lucru, tot ce are liderul de făcut este să se ducă acasă, să se întindă pe canapea, să admire tablourile care-l reprezintă şi, mai ales, să tacă.
Dacă nu reuşeşte acest minim exerciţiu de conducere, fiecare părere pe care o emite la subiect fisurează autoritatea şi munca specialistului pe care l-a angajat, deci îi minează propria afacere.
Datul cu părerea şi ridicarea ei la rangul de axiomă sunt atribute specifice ignoranţei. Doar înţelepţii tac cînd şi cum trebuie, adică des şi apăsat. A alege să gândeşti în loc să vorbeşti este un lucru greu, întrucât toţi avem o deosebit de bună părere despre noi înşine. Nu am văzut mulţi oameni care să spună: “Îmi pare rău, dar nu pot să răspund la această întrebare, pentru că nu mă pricep”. De obicei, respectivul se încordează mental o secundă sau două, face un rapid tur de forţă prin ce a auzit el pe subiect de-a lungul vieţii, îşi însuşeşte nişte opinii şi le dăruieşte cu multă uşurinţă posterităţii.
Cel mai greu e să taci cînd toată ascensiunea ta s-a bazat pe vorbărie, pe cuvinte multe şi goale. Poţi să vorbeşti la nesfîrşit despre soldaţi, generali, căpitani, disciplină şi strategie, cînd tot ce-ai condus la viaţa ta purta talangă? Poţi să dai lecţii de management economic cînd unica ta metodă de a face avere a fost să cumperi ieftin şi să vinzi scump? Poţi să aşezi o echipă în teren şi să-i dictezi o strategie cînd singurul secret pe care îl deţii este cel al iaurtului? Poţi, dar nu vei obţine decît o construcţie din cărămizi de brînză.
Când angajezi un faianţar, îi cumperi materiale de construcţie, îi spui cum vrei să arate baia şi-l laşi să-şi facă treaba, la care oricum e mai priceput decît tine. E valabil pentru toate domeniile de activitate.
MULTUMESC
… Din nou noapte, iar in surdina se aud versurile prafuite si tocite ale unei melodii de prin anii 80.. monitorul imi pare galben desi e impecabil… probabil de la oboseala … semi-intuneric, caldutz, tarziu. si scriu despre “azi despre Dumnezeu si despre mine..”
… Ultimele zile au fost cat se poate de bune ! reusite noi … castiguri semnificative si oameni noi in viata mea … atat de bine mi-a mers incat am simtit nevoia sa multumesc …
Nu stiam cum sa fac acest lucru ! Am luat orasul in lung .. am cautat cersetorii prin metrouri si le-am bucurat ochii cu cate o bancnota de 1 leu .. am adus o lacrima in ochii batranului care sta mereu in fata marketului cu una de 10 lei !! Am cautat subiecte pt blog, am colindat magazinele de vechituri de pe Lipscani.. sa cumpar ceva dragut mamei mele…
Si totusi nu am simtit ca e suficient …
Mi-am gasit linistea si locul unde pot spune cel mai mare MULTUMESC ! intr-un loc unde merg rar si stau foarte putin … in biserica.
M-am oprit in statie la Unirii, am luat Splaiul la picior pana la piata Natiunilor Unite si am intrat in bisericuta aceea mica de langa Casa Bucur ! Din usa bisericii vedeam lumanarile aprinse in spatele curtii.. m-am apropiat incet, am privit la flacarile ce ardeau isteric impotriva curentului .. duceau o lupta apriga pt a slavi oameni ! oameni ce sunt sau au fost ! oameni ce au trecut ..
Am cumparat 5 lumanari de la batranul bisericii si am aprins si eu in cinstea celor ce au fost si celor ce sunt ! am intrat apoi in biserica .. nu sunt genul care sa rostesc versuri sau citate biblice ! eu vorbesc in gand :
Doamne : Nu stiu de ce … nici nu mai stiu de cand nu… si nici nu stiu cand voi mai …. dar ma bucur ca acum … Iti multumesc pt ce iti pot multumi ! pt ca sunt unde sunt .. sunt cum sunt.. si pt ce voi fi si de acum inate ! Doamne… as vrea sa vad in jurul meu doar oameni fericiti .. si stiu ca TU ai puterea asta dar ca nu e posibil pe deplin ! nu ar fi drept ! dar eu ma rog si sper ca cel putin cei dragi mie sa fie auziti si calauziti iar prin ruga mea … acest lucru sa fie mai usor ! Doamne stiai ca e prima data cand vin aici si nu cer un ajutor ? .. ci vin pt a multumi pt ceva.. si iti multumesc pt noul job pt problemele rezolvate , pt oamenii speciali pe care ii am oarecum alaturi , pt ca pot scrie .. multumesc pt zambetul mamei mele ! multumesc pt imbratisarea ei ! multumesc pt trifoiul meu din ghiveci care si-a revenit incredibil , … Iti multumesc Doamne pt ca ai grija de tatal meu.. multumesc pt fratele meu mai mic.. multumesc Doamne ca mi-ai dat prieteni precum Alex sau colegi precum cei pe care i-am avut si ma ajuta si acum …. sau precum cei pe care ii am !! multumesc pt ca oamenii ma suporta desi sunt atat de dificil si multumesc pt fiecare lucru care imi lumineaza sufletul !
Am inchis ochii pt o clipa am rasuflat usurat si am iesit ! La iesire preotul m-a salutat zambind si mi-a amintit inca odata ca statia functioneaza… acum multumita mie :) … a tinut neaparat sa-mi spuna si ca nu m-a vazut nici duminica asta la biserica desi promit de mult ca o sa vin si mama mea merge mereu ! …
Am plecat constient ca multa vreme nu am sa mai calc acolo poate… pt ca pot vorbi Domnului oriunde.. poate pt ca o face mama mea si pentru mine, poate pt ca nu sunt genul care sa stau mult in biserica … sau nu imi place ! Nu stiu .. dar cert e ca azi mi-a prins bine ! Ma simteam multumit si implinit..
Pe drum m-am gandit ca am sa scriu despre asta .. nu pentru a scoate ceva in evidenta ci pur si simplu pt a multumi si celor care citesc … pt ca cel putin o clipa pretuiesc ce daruim noi… iar asta ar trebui sa ne aduca doar bucurie !!
Multumesc si Doamne Ajuta !!
… Ultimele zile au fost cat se poate de bune ! reusite noi … castiguri semnificative si oameni noi in viata mea … atat de bine mi-a mers incat am simtit nevoia sa multumesc …
Nu stiam cum sa fac acest lucru ! Am luat orasul in lung .. am cautat cersetorii prin metrouri si le-am bucurat ochii cu cate o bancnota de 1 leu .. am adus o lacrima in ochii batranului care sta mereu in fata marketului cu una de 10 lei !! Am cautat subiecte pt blog, am colindat magazinele de vechituri de pe Lipscani.. sa cumpar ceva dragut mamei mele…
Si totusi nu am simtit ca e suficient …
Mi-am gasit linistea si locul unde pot spune cel mai mare MULTUMESC ! intr-un loc unde merg rar si stau foarte putin … in biserica.
M-am oprit in statie la Unirii, am luat Splaiul la picior pana la piata Natiunilor Unite si am intrat in bisericuta aceea mica de langa Casa Bucur ! Din usa bisericii vedeam lumanarile aprinse in spatele curtii.. m-am apropiat incet, am privit la flacarile ce ardeau isteric impotriva curentului .. duceau o lupta apriga pt a slavi oameni ! oameni ce sunt sau au fost ! oameni ce au trecut ..
Am cumparat 5 lumanari de la batranul bisericii si am aprins si eu in cinstea celor ce au fost si celor ce sunt ! am intrat apoi in biserica .. nu sunt genul care sa rostesc versuri sau citate biblice ! eu vorbesc in gand :
Doamne : Nu stiu de ce … nici nu mai stiu de cand nu… si nici nu stiu cand voi mai …. dar ma bucur ca acum … Iti multumesc pt ce iti pot multumi ! pt ca sunt unde sunt .. sunt cum sunt.. si pt ce voi fi si de acum inate ! Doamne… as vrea sa vad in jurul meu doar oameni fericiti .. si stiu ca TU ai puterea asta dar ca nu e posibil pe deplin ! nu ar fi drept ! dar eu ma rog si sper ca cel putin cei dragi mie sa fie auziti si calauziti iar prin ruga mea … acest lucru sa fie mai usor ! Doamne stiai ca e prima data cand vin aici si nu cer un ajutor ? .. ci vin pt a multumi pt ceva.. si iti multumesc pt noul job pt problemele rezolvate , pt oamenii speciali pe care ii am oarecum alaturi , pt ca pot scrie .. multumesc pt zambetul mamei mele ! multumesc pt imbratisarea ei ! multumesc pt trifoiul meu din ghiveci care si-a revenit incredibil , … Iti multumesc Doamne pt ca ai grija de tatal meu.. multumesc pt fratele meu mai mic.. multumesc Doamne ca mi-ai dat prieteni precum Alex sau colegi precum cei pe care i-am avut si ma ajuta si acum …. sau precum cei pe care ii am !! multumesc pt ca oamenii ma suporta desi sunt atat de dificil si multumesc pt fiecare lucru care imi lumineaza sufletul !
Am inchis ochii pt o clipa am rasuflat usurat si am iesit ! La iesire preotul m-a salutat zambind si mi-a amintit inca odata ca statia functioneaza… acum multumita mie :) … a tinut neaparat sa-mi spuna si ca nu m-a vazut nici duminica asta la biserica desi promit de mult ca o sa vin si mama mea merge mereu ! …
Am plecat constient ca multa vreme nu am sa mai calc acolo poate… pt ca pot vorbi Domnului oriunde.. poate pt ca o face mama mea si pentru mine, poate pt ca nu sunt genul care sa stau mult in biserica … sau nu imi place ! Nu stiu .. dar cert e ca azi mi-a prins bine ! Ma simteam multumit si implinit..
Pe drum m-am gandit ca am sa scriu despre asta .. nu pentru a scoate ceva in evidenta ci pur si simplu pt a multumi si celor care citesc … pt ca cel putin o clipa pretuiesc ce daruim noi… iar asta ar trebui sa ne aduca doar bucurie !!
Multumesc si Doamne Ajuta !!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)